Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘herghelii de inorogi si versuri’ Category

arms-outstretched-in-the-rain1

daca te plictisesti, numara pasarile fara aripi

sau mai bine saruta gura mea

daca te plictisesti, du-te la vanatoare de licurici in mijloc de zi

sau mai bine joaca-ti  degetele de-a v-ati ascunselea in parul meu

daca te plictisesti, scrie pe pielea mea toate cuvintele carora le-ai spus: “taci!”

si lasa-ma sa ghicesc primul cuvant!

… dar inainte de asta mai scrie-l o data, de doua ori, de sapte ori… sa-ti pot saruta palma cu pielea mea plictisita

Read Full Post »

cai-salbatici

(foto descopera.ro)

“Nu ma gandisem la acest lucru. Cum eram obosit, iar ziua tocmai se sfarsea, nu ma gandisem la asta. Nu, cum eram uitat, abandonat in mijlocul campiei desfigurate de ceturi, nu ma gandisem la aceasta posibilitate. Sa fiu pascut de o suta de cai flamanzi numai intrucat corpul meu hranise cateva fire de iarba in plina epoca de seceta si de uratenie.

Nu, nu ma gandisem la acest lucru. Nu ma gandisem ca ultimele fire de iarba hranite indelung de corpul meu urmau sa fie pascute de o suta de cai salbatici, de o suta de cai flamanzi, de o suta de cai care nu cunoscusera niciodata saua si fraul. De o suta de cai liberi, dar care erau acum inhamati la corpul meu prin firele de iarba pascute.

(Ati inteles cu siguranta totul: nu pot pronunta cuvantul cal la singular pentru ca eu, ca sa fiu fericit, am nevoie de cel putin o suta de cai.)” Matei Visniec, Cabaretul cuvintelor

Read Full Post »

ploua-la-Cluj

Apei de ploaie ii este frica de inutilitate.

Cailor le este frica de pereti verzi.

Gradinilor le este frica de melci.

Rosului ii este frica de diluare.

Timpului ii este frica de ceasornicari deprimati.

Oglinzilor le este frica de femeie.

Zborului ii este frica de aripi.

Fumului de tigara ii este frica de cesti.

Gandului ii este frica de cuvinte.

Usilor le este frica de fluturi beti.

Zambetului ii este frica de hohotele de ras.

Mie imi este frica de mine.

Read Full Post »

6a01310f716623970c0177434412c6970d

Tu nu stii,

Dar uneori te simt in mine-agonie de fluture sarutand naiv dimineata

Tu nu stii,

Dar uneori nu-mi amintesc sa te caut si te definesc imposibil

Tu nu stii,

Dar uneori imi scot ochii si ii ascund intr-un oarecare sertar

Ca tu sa-mi ierti curiozitatea

Tu nu stii,

Dar deseori te ratacesti in noptile mele, bei apa si pleci

(tu nu stii, dar intr-o dimineata paharul se va sparge-n mana ta si orele vor rugini… si vei ramane venit fara a stii cand este timpul sa pleci)

Read Full Post »

http://www.youtube.com/watch?v=JqM3b2mydFo

Caderea cailor pe gheturi
Si mila grea din ochii lor
Copitele plutind in aer
Si revenind staruitor

Cai in genunchi frica uscata
Ca iarasi se vor pravali
Si sangele pierdut el pare
Zapada limpede a fi

In sanii dorm copiii
Si lupi vin de departe si razleti
Gandindu-se la nebunia
Ce-o vor sapa in calareti

Cai mantuiti simtind in taina
Copiii care parca scot
Bucaţi de zahar ca zapada
Si le apropie de bot. 

(Constanta Buzea)

Read Full Post »

Nu-si mai amintea omul cum gasise calul si nici calul nu-si amintea cum gasise omul…

Se aflasera… atat…

Si ceilalti oameni nu intelegeau omul care avea un cal si nu intelegeau nici calul care avea un om… I-au urmarit curiosi zile intregi apoi s-au plictisiti si s-au intors la macinatul lor de stele… Intr-o dimineata calul care avea un om a gasit o stea… Si a framantat-o cu copitele, si s-a jucat cu ea pana cand pamantul a devenit noroi… Vazand pacatul calului, oamenii s-au infuriat si au hotarat sa il omoare. Omul care avea un cal le-a cerut iertare, le-a promis ca le va aduce stele cate vor voi numai sa ii lase calul care avea un om sa traiasca… Dar oamenii au hotarat ca vor lasa calul sa traiasca doar daca le va aduce bucati de luna sa le macine…

Si omul care avea un cal s-a inspaimantat stiind ca nu va putea ajunge la luna niciodata cu calul sau… Caci, vedeti voi, oamenii macinau stele… insa stele care cadeau din voia lor pe pamantul oamenilor…

Si omul care avea un cal a plecat sa caute luna… Si ani intregi au cutreierat omul si calul pamantul dar nu au gasit-o… Atunci, omul s-a intors la ceilalti oameni… Si le-a spus ca a gasit luna insa calul sau a mancat-o… Oamenii au hotarat sa spintece burta calului si sa scoata luna sa o macine… Degeaba i-a rugat omul care avea un cal sa nu faca asta, degeaba a incercat sa le spuna ca de fapt mintise…

Si tipetele sale, si rugamintile sale, si lupta sa, si trupul sau lipit de al calului, si mana inclestata in coama lui, si nechezatul disperat al funiei ce-i sugruma… s-a facut seara si cainii au inceput sa urle… urlau ca de obicei la luna… si omul care avea un cal a inceput sa tipe aratand catre luna : « A scuipat-o ! Uita-ti-va, luna e tot acolo ! Nu mai este in burta calului meu ! Da-ti-mi calul ! »

Si omul care avea un cal a plecat dintre oameni si calul care avea un om a jurat ca nu va mai inghiti luna niciodata…

Si calul care avea un om l-a invatat pe om ca libertatea nu inseamna a ajunge la luna…

Si omul care avea un cal a invatat sa culeaga mere si sa ii de-a calului sau luna de cate ori poftea…

Read Full Post »

Unicorn

Femeia-inorog se hraneste in fiecare dimineata cu oglinzi sparte si, din greseala, uneori, se priveste in talpa ta. Nu pentru a vedea daca ii sta bine parul … doar pentru a isi aminti ce culoare au ochii ei.

Femeia-inorog vaneaza fluturi imaginari si oboseste repede, dar nu se plictiseste niciodata.

In fiecare dimineata isi aminteste sa planga deasupra cestii de cafea pentru a ii da gust si pune o lingurita de zahar doar daca e o cafea de doi.

Femeia-inorog e dulce si calda, dar nu stie sa rada. E amestec de apa inghetata si dans in mijloc de strada fara a ii pasa de oamenii care ii privesc uimiti nebunia. Se rataceste in cele mai clare si simple harti si se teme de oameni pe atat de mult pe cat ii iubeste.

Femeia-inorog stie sa ceara pentru ceilalti, sa dea pentru ceilalti, dar niciodata pentru ea.

Femeia-inorog nu este nici frumosa, nici urata si nu cauta niciodata confirmare decat in privirile care ii sunt dragi. Ii este teama de sine si simte ca traieste mai mult atunci cand sufera, decat atunci cand este fericita.

Femeia-inorog uraste trenurile si drumurile care duc spre o destinatie precisa, dar le uraste si pe cele care duc “nu stiu unde”. Inca nu s-a decis ce sa simta pentru drumurile care duc spre “nicaieri” sau nimic”. Uneori se simte bine impreuna cu propria-i fiinta, dar in marea majoritatea  timpului e o goana nebuna cat mai departe de sine.

Femeia-inorog isi impune sa nu aiba asteptari, insa are. Astepari mari de la ea, mari de la oameni. Si si-ar dori ca oamenii sa ii citeasca gandurile si sa nu o intrebe niciodata nimic.

Nu stie ce-i cu ea aici si de fiecare data cand reuseste sa isi gaseasca sens e strivita cu seninatatea cu care pot fi striviti melcii sub cochilii.

Femeia-inorog e prea mica inauntru pentru tot ceea ce-i acolo si in acelasi timp se sufoca de imensitatea fara colturi… ar da orice pentru un colt in care sa se cuibareasca si sa se ascunda cand larghetea i se infige dureros in carne…

Femeia-inorog e intotdeauna in contratimp… se grabeste atunci cand nu trebuie si uita sa alerge atunci cand lucrurile langa ea alearga.

I se face dor de tine cand esti langa ea, nu atunci cand pleci.

Femeia-inorog supravietuieste intre ore de uitare, indiferenta, abandon, nevointa pe de o parte si explozii de trairi, pofta, foame, graba, lacomie de viata pe de alta parte.

Dualitatea femeii-inorog e un blestem si o binecuvantare. E practic energia care ii trezeste pleoapele in fiecare dimineata.

Femeia-inorog este puternica si slaba, fericita si trista, urata si frumoasa, calda si rece, egoista si altruista, plina si goala, curajoasa si lasa, sincera si sincera, ambitioasa si delasatoare, tandra si indiferenta, lacrima si zambet, tacere si avalansa de cuvinte, inteligenta si stupida, responsabila si iresponsabila, introvertita si extrovertita, logica si ilogica, amara si dulce, luminoasa si stearsa, copilaroasa si matura, incapatanata si maleabila, reala si ireala, simpla si complexa.

Femeia-inorog este magica, colorata, extraordinara, aparte, luminoasa, trezeste curiozitate si surprinde.

Femeia-inorog este asemenea unei furtuni pe care nu te poti abtine sa nu o privesti, este fascinanta in incolacirea-i de-a cuprinde, de-a inghiti lumea, in amalgamul de culori si in intensitatea furiei cu care isi cere dreptul asupra a tot si toate. Dar daca indraznesti sa te apropii, sa-i gusti ploaia amestecata cu fum, praf si miros de ars te va trage fara sa iti ceara voie in mijlocul ei.

Ce este in mijlocul unei furtuni?

Spuneti-mi voi, cei care ati intalnit femei-inorog!

 

Read Full Post »

Older Posts »

Urmăresc

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 25 de alți urmăritori