Ajung din nou la nuditate…
Si nu tin a ma apara, dar trebuie sa precizez ca nu sunt narcisista sau vreun voyerist feminin…doar ca ma fascineaza goliciunea trupului, goliciunea gandului, goliciunea sufletului si felul in care le impunem si ne impunem limite asupra ei…Ma revoltam intr-un blog.post anterior asupra celor care ma vor goala, goala cu totul, care vor sa ma dezbrac atunci cand au ei chef, care vor sa suga intreaga existenta trecuta, prezenta si viitoare din mine fara a imi mai lasa ceva care sa fie doar al meu.
E firesc a vrea sa il dezbraci pe cel de langa tine…nu e firesc insa sa vrei a il dezbraca cu totul si a nu ii lasa macar o esarfa subtire cu care sa se acopere atunci cand ramane cu el insusi si ii este frig…Nu intotdeauna cand ne este frig cei de langa noi ne pot incalzi, desi au trupurile calde.
E firesc sa ne dezbracam…cum o facem insa? Ne dezbracam grabiti, sufocati de dorinta, de apropiere, intr-un exhibitionism bolnav, vrand sa consumam cat mai repede totul pentru a vedea daca putem (sau poate) ramane (sau sa ramana) langa noi? Ne dezbracam fara a lasa nimic din noi de aflat mai tarziu intr-o disperata goana de a afla raspunsul la „Ma placi? Chiar ma vrei? Poti sa ma placi asa cum sunt?”. Parca timpul ne este potrivnic si vrem cat mai repede raspunsul pentru a trece la urmatorul om in cautarea disperata a celui care ne trebuie. Ce tampenie! Omul care ne trebuie…Rad in hohote de ineptia pe care am putut sa o scriu…Asta e insa o alta discutie….
Nu-mi place sa ma dezbrac grabita, nu-mi place sa fac dragoste grabita, nu-mi place sa cunosc superficial, grabita, nu-mi place sa traiesc grabita, desi sunt o persoana foarte impulsiva….Poate doar cand mananc sunt grabita. A incercat bunica mea sa ma dezvete de a manca repede punandu-ma sa citesc carti la masa….Nu a reusit…
Ma gandeam la miscarile lente, molcome ale unei femei frumoase ce face striptease in fata privirilor flamande ale unui barbat…Asa cred eu ca ar trebui sa ne dezbracam in viata…Descoperindu-ne incet, sexy, misterios, creand un scenariu incitant, starnind pofta celor ce ne privesc…si niciodata sa nu ne aratam intreaga goliciune…
Nu cred ca este ceva incitant intr-o femeie care isi arunca grabita hainele, primitoare, poate prea primitoare…Ea provoaca foame, dar o potoleste mult prea repede…Si cateodata ne este suficient a gusta un fel de mancare pentru a nu ni-l mai dori vreodata…Cateodata insa gustul ne ramane atat de adanc impregnat pe buze, pe limba, incat simtim ca nu ne vom satura vreodata, si vom spune cand ne asteptam mai putin: „Mi-e o pofta nebuna de…”…Recunosc, am exagerat putin acum…intotdeauna ne saturam…intotdeauna ni se face foame de altceva…Insa daca savuram incet, bucatele mici, putem simti mult mai adanc gustul, il putem pastra in noi mult mai mult…si o simpla atingere a buzelor cu limba ne va aduce o vaga amintire a dulcelui sau amarului de care ne-a fost (si poate ne este) pofta…
Nu pot sa nu mentionez aici, gandindu-ma la dans de femeie frumoasa, Bitter Moon, film in care am gasit cel mai erotic si senzual dans pe care l-am vazut si cu siguranta il voi vedea vreodata…E o scena ce iti ramane lipita de retina si care nu se mai sterge…Un film extraordinar, de altfel….
Si intrebarea este: „Cu striptease sau fara striptease?”….
Raspunsul: „Cum vreti voi!”….”cu” insa gustam altfel oamenii, ne gusta altfel oamenii…mai intens, mai pofticiosi, mai curiosi, mai dornici…si poate cu mai mult timp dispusi a il imparti cu noi…
Si fara a contrazice tot ceea ce am scris mai sus…cateodata ne grabim fara voia noastra pentru ca intensitatea cu care poftim la anumiti oameni ne lasa goi in fata lor mai repede decat credeam vreodata ca am putea fi…Si dansul goliciunii nu mai este molcom, ci furios, pasional, incarcat, puternic, violent, trait parca ar fi ultimul dans…dar te dezbraci atat de usor in fata lor, cu atata naturalete, vrei atat de mult sa te dezbraci, sa te cunoasca cat mai adanc, sa ti apropii cat mai mult, incat ai dansa pentru ei nopti in sir si nu te-ai satura privindu-le ochii mari si verzi…
Voi cum va dezbracati?
Interesant subiectul si declar ca ma fascineaza cu adevarat. Eu sunt de parere ca a te dezbraca nu inseamna neaparat un act mecanic…el trebuie sa vina din dorinta de a arata ceea ce esti si ca esti pregatit sa oferi…sa te oferi. Trebuie sa fie un dans al sufletului reflectat in goliciunea trupului…sunt al tau…esti a mea…te doresc…fii a mea!
Frumos spus….